So…

”After all, tomorrow is another day…” („Pe aripile vântului”)

Advertisements

Festivalul Internațional de Film de la Amiens…

Membrii Centrului Școlar și Cultural de Jurnalism Călărași au participat la cea de a 30-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Amiens, Franța, desfășurat în perioada 12-20 noiembrie. Aceștia au realizat sondaje, au intervievat realizatori de film, organizatorii festivalului și au interacționat cu tinerii francezi.

Festivalul Internațional de Film de la Amiens este caracterizat de o ambiție originală specifică acestui eveniment internațional: reuniunea publicului. Festivalul se adresează tuturor tipurilor de public: oamenii din mediul rural și din mediul urban, din suburbii și din centrul orașului, toți sunt implicați înainte şi în timpul acestui festival, descoperind imagini, întrebări și informații despre societatea din care fac parte.

Ediția a 30-a a Festivalului Internațional de Film de la Amiens a oferit un program original, deschis către lume, care permite descoperirea tinerilor autori, simboluri ale  diversității societății franceze și cinematografiei internaționale. Obiectivele acestui festival au fost: atragerea unui public foarte larg, realizarea unui program de calitate, reflectând diversitatea Franței care își asumă diversele sale componente în cadrul a ceea ce este comun și universal. Însă festivalul reprezintă și cadrul unei competiției cinematografice în multe categorii.

La festival au fost prezenți majoritatea regizorilor filmelor difuzate. Înaintea începerii filmului, aceștia comentau în sala de cinema despre filmul respectiv apoi rămâneau până la final pentru a discuta despre peliculă împreună cu spectatorii. Printre marile nume care au participat la această ediție se numără: Tony Gatlif, Laura del Sol, Stephen Frears.

Membrii Centrului Școlar și Cultural de Jurnalism Călărași (CESCUJUR) au reprezentat delegația de presă română prezentă la festival formată din președintele CESCUJUR (Loredana Mira), doi studenți la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC), Universitatea din București, și trei eleve ale Grupului Școlar Danubius Călărași. Activitatea jurnaliștilor români a fost complexă, aceștia au fost alături de organizatorii festivalului, au intervievat persoane din lumea filmului pe platourile de filmare ale Casei de Cultură din Amiens, au vizionat filme, au realizat sondaje având ca subiect opinia oamenilor despre eveniment, au ajutat la montajul filmelor, la filmări și la acțiuni tehnice de regie. De asemenea, membrii CESCUJUR au format prietenii cu tinerii francezi alături de care au vizitat regiunea Amiens.

Din punctul meu de vedere, festivalul reprezintă o manifestare culturală internațională, o perioadă de sărbătorire a filmelor de orice categorie, despre orice subiect, dar toate încadrându-se în domeniul filmelor culturale și nu a celor comerciale. Astfel, festivalul prezintă caracteristici importante și orginale: difuzarea filmelor culturale și susținerea diversității și a luptei împotriva discriminării. Prezența regizorilor în sălile cinematografice pentru a discuta pelicula alături de spectatori constituie un alt avantaj extraordinar al festivalului. Organizarea Festivalului, la nivel de programare al filmelor și a includerii filmelor în festival, a fost un succes, peliculele rulând în diferite săli de cinema, la diferite ore, cu diferite subiecte dar cu mulți spectatori cinefili. Echipa tânără a dat dovadă de profesionalism în activitățile cinematografice (regie, montaj, filmări, interviuri etc). Alături de tinerii francezi am vizitat regiunea, am învățat lucruri noi din domeniul cinematografiei, am realizat interviuri. Și, bineînțeles, au fost create legături profunde de amiciție. Am cunoscut și discutat cu persoane din lumea filmului. Rezumând, celor 10 zile le acord calificativul 10.

Back…în România și pe blog…

Este timpul să îndepărtez plasele de păianjeni care s-au așternut pe blogul meu…Deși, inițial, am început să scriu pe acest blog datorită unor teme pentru ambele facultăți (prietenii de la ambele facultăți știu de ce…), acum am decis să mai arunc câteva vorbe pe „valurile” internetului. De data aceasta o să postez ceva mai personal, cu dedicație pentru Angy și pentru prietenii mei de la jurnalism care doreau acest lucru: Oana, Denisa, Aurelian (=gașca ghinionistă de care îmi este dor…).

Am călătorit recent prin Italia și Portugalia…Dacă Italia este „o veche iubire”, Portugalia a devenit o altă țară pe care am început să o îndrăgesc…poate și pentru că în fiecare din aceste state se află persoane dragi, prieteni adevărați…dar și pentru că străinătatea nu este atât de străină pe cât se spune…dacă ai alături pe cei dragi, dacă ai ocazia să cunoști persoane și locuri noi, dacă poți să te acomodezi cu obiceiurile si limba…aici trebuie să fac o paranteză: limba italiană se poate învața facil însă nu pot afirma același lucru despre portugheză…Deși Angy este o bună profesoară, două săptămâni nu au fost suficiente pentru a putea să pronunț bine cuvinte în portugheză, însă am putut conversa în spaniolă și în engleză…

În scurta mea călătorie pe meleagurile romanilor, am redescoperit calmul și politețea caracteristice italienilor…am supraviețuit fără acces la internet timp de două săptămâni și jumătate…am vizitat locuri noi și am redescoperit locuri vechi, dragi…

Iar acum sunt home, sweet home…

Rusia, NATO, UE…

Se spune că ne aflam într-o perioadă de relaţii de cordialitate între Rusia şi Occident. Însă, nori negri planează iar. Motivul: Georgia. Recent, pe teritoriul acestui stat, au fost iniţiate de către NATO o serie de exerciţii militare. Un grup numeros de state au declarat iniţial că vor să participe la aceste exerciţii militare. Din cauza reacţiei negative a Moscovei, unele ţări au refuzat să mai participe.

Moscova mai este nemulţumită şi sceptică din cauza inaugurării unui proiect al UE. Acesta includea şase foste republici sovietice: Belarus, Ucraina, Moldova, Azerbaidjan, Georgia şi Armenia. Dar, în cadrul acestor state, influenţa Rusiei este încă puternică. Oficiali de la Moscova consideră că se încearcă prin intermediul Parteneriatului Estic al UE crearea unei zone tampon pentru a încercui Rusia.

“A candida sau nu?” Aceasta este intrebarea pentru Traian Băsescu

Conform unui sondaj realizat recent, se remarcă o involuţie a popularităţii preşedintelui României, Traian Băsescu, în ierarhia preferinţelor electorale. De asemenea, acesta a declarat că doreşte ca în cadrul studiilor sociologice să fie trecut deocamdată cu 0% deoarece încă nu ştie sigur dacă va mai candida.

Potrivit unui studiu realizat în perioada 3-5 mai, preşedintele se bucură de sprijnul a 30,8% din electorii intervievaţi, urmat de liderul PSD, Mircea Geoană, cu 24,3%, şi de cel al PNL, Crin Antonescu, cu 20,3 procente. Aşadar, dacă Traian Băsescu ar renunţa să mai candideze, conform rezultatelor acestui sondaj, lupta electorală “principală” va fi între Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Însă faptul că Traian Băsescu nu va mai candida este doar o posibilitate, va trebui să aşteptăm şi să vedem dacă va deveni o certitudine şi cine va fi noul preşedinte a României…

Quinquatria Danubiusului

Afis QUINQUATRIAAstăzi, (22 aprilie), a fost o zi specială în sensul bun al termenului. (Ceva care se întâmplă rar sau chiar deloc în ultima perioadă). Am fost invitată la un eveniment organizat de fostul meu profesor de filosofie, la care au participat cadre didactice şi elevi. Ideea acestei dezbateri filosofice este preluată din sărbătoarea Quinquatra, închinată zeiţei Minerva. Romanii celebrau în primavară-vară, în anumite intervale, două tipuri de festivităţi în cinstea acestei divinităţi, considerate a fi protectoarea artizanilor, artiştilor, a înţelepţilor.

Evenimentul a fost proiectat în jurul temei înţelepciunii şi a inclus o prezentare a unor cuvinte înţelepte, comentarea unor maxime din latină de către elevi. Ulterior a fost vizionat un film despre viaţa ascunsă a romanilor. Ultima parte a fost un colocviu, o dezbatere pornind de la subiectul înţelepciunii, văzută ca bijuterie sau gadget. Prezentarea maximelor şi discuţiile pe acest subiect au fost constructive şi interesante.

Apoi, am avut ocazia să asist la un spectacol al vieţii de jurnalist (la început)…aici trebuie să menţionez că eu nu am mai fost în liceul pe care l-am absolvit de aproape un an…un an în care s-au schimbat multe….şi numai în bine….ceea ce m-a făcut să mă gândesc că mai există planuri împlinite…că idealurile sunt construite pentru a fi aplicate şi că există astfel de cazuri fericite…ca să explic această pleadoarie aparent fără rost…în cadrul acestui liceu a fost instalat un studio radio perfomant şi care emite 24 din 24 de ore, iar jurnaliştii sunt elevi sub supravegherea personalului autorizat…la acest fapt se adaugă şi energia, entuziasmul, ambiţia, voinţa tinerilor jurnalişti.

Cu ceva timp în urmă, la Serile Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Robert Turcescu ne-a vorbit despre calităţile jurnalismului de altădată (spirit de investigaţie, fler, voinţă, ambiţie, perseverenţă, proprie iniţiativă), de atmosfera din redacţiile de altadată şi cred că se pliază într-o anumită măsură pe cazul acestor elevi, se regăsesc anumite aspecte similare. Nu numai din liceul respectiv, ci şi din alte şcoli şi licee din judeţ şi din judeţe învecinate, elevii sunt programaţi să participe, de fapt să aibă propriul lor spaţiu în emisie. Entuziasmul lor, energia lor, timpul pe care îl dedică acestei activităţi, încercând să nu neglijeze şi şcoala…este uimitor.

Se întâmplă să petreacă ore peste programul de practică, doar ca să realizeze emisiunile aşa cum vor, să facă o Noapte Live, cu dedicaţii, cu transmisii în direct, cu ştiri şi cu zâmbetul pe buze…distrându-se, fiind un colectiv…cu strigăte în redacţie, gen “Ai scris ştirea despre x?”, “A sosit ceva nou, cine se ocupă? X?, Y?”, şedinţe de redacţie…etc..şi totul de dragul de a fi jurnalist, de a aduna informaţii pentru ştiri, de a scrie ştiri, de le prezenta oamenilor, de a lucra într-un studio performant, echipat modern, de a face parte dintr-un colectiv, o echipă cu aceleaşi pasiuni, legate de jurnalism sau de manevrarea tehnică a aparatelor.

Poate că aceşti tineri nu pot fi incluşi în categoria artizanilor sau artiştilor protejaţi de Minerva, dar efortul depus de ei şi plăcerea de a fi jurnalişti merită apreciat. Eu îi felicit şi sper că acest entuziasm să nu fie şters de timp şi sper să nu ajungă ca nişte simpli lucrători de la fabrică, să aştepte ora de plecare acasă, după cum afirma Robert Turcescu. Un adevărat jurnalist se sacrifică, îşi sacrifică timpul, viaţa, şi o face din plăcere, din iubire faţă de  şi ironic, legislaţia română nu prevede decât nişte ajutoare mai mult simbolice pentru jurnalişti şi familile acestora, în cazul unui accident de muncă…vorbim cumva despre o specie de superoameni, “acreditaţi” astfel chiar şi de legislaţie?

P.S. Dedic acest post profesoarei care se ocupă de aceşti mici jurnalişti şi lor, bineînţeles. Felicitări!